Ce să nu întrebi niciodată o victimă de abuz: „De ce nu l-ai părăsit mai devreme?”
În această postare voi încerca să investighez și să explic (de la cineva care a trăit această experiență personal) motivele pentru care unei persoane abuzate îi este atât de greu să își părăsească partenerul care continuă să o abuzeze. Voi discuta cele zece motive pentru care oamenii rămân în relații nesănătoase sau abuzive.
Da, sunt cel puțin zece.
„De ce nu l-ai părăsit mai devreme?” – un subiect foarte complex
Din păcate, este dificil de înțeles chiar și de către victimele violenței psihologice, deoarece, de foarte multe ori, acestea nu sunt pe deplin conștiente de gravitatea abuzului pe care îl trăiesc sau sunt în faza de negare. În mod paradoxal, aceasta din urmă poate fi declanșată sau accentuată de întrebările sau insistențele prietenilor sau ale membrilor de familie.
Iar atunci când victima găsește în sfârșit curajul de a-și părăsi agresorul, ultimul lucru pe care vrea să îl audă este „De ce nu l-ai părăsit mai devreme?”. Tocmai pentru că încă nu are un răspuns de dat nici măcar pentru ea însăși. Trebuie încă să proceseze trauma, să ajungă la conștientizarea deplină a ceea ce s-a întâmplat și să găsească o modalitate de a începe vindecarea.
În ciuda faptului că este un fenomen în creștere, se vorbește foarte puțin despre violența psihologică (dar și fizică). Din acest motiv, chiar și persoanele care ar dori să te ajute nu au atitudinea, cunoștințele sau instrumentele potrivite pentru a face acest lucru.
Dar nu numai atât.
Oamenii care ne sunt aproape, care ne asistă în vindecarea și „renașterea” noastră ne iubesc atât de mult și își doresc să nu fi trecut prin abuz, lipsă de respect, frică, supunere, traumă. Tot din acest motiv le apare și întrebarea: „dar de ce nu l-ai părăsit mai devreme?”.
Din păcate, nu doar membrii grupului nostru de sprijin pun această întrebare. De multe ori sunt chiar agresorii care ne întreabă, așa cum a fost în cazul meu.
„Dacă am fost atât de rău, de ce ai rămas cu mine?”.
Abuzatorul
Nu este altceva decât o modalitate de a acoperi urmele abuzului și de a arăta cu degetul spre victimă. A folosit-o și la proces (și l-au lăsat să o facă).
De fiecare dată când auzeam această întrebare, simțeam cum îmi îngheață sângele în vene. Mă simțeam o proastă. Și mă uram și mai mult pentru că am îndurat, pentru că am sacrificat atât de mult. Acestea sunt emoții care nu ajută la vindecare.
Am observat că mulți oameni consideră acest subiect destul de interesant și se lansează în presupuneri de îndată ce aud știri despre orice fel de violență.
Din nefericire, victima este aproape întotdeauna învinuită pe motiv că nu a fost suficient de vicleană sau suficient de naivă; suficient de curajoasă sau suficient de temătoare; suficient de drăguță sau suficient de ostilă; suficient de pudică și doar mai puțin nerușinată și mai puțin interesată. Pe scurt, toți gata de a construi teorii de dragul bârfei.
Tocmai aici este nevoie de educație pentru a sensibiliza oamenii în legătură cu acest fenomen în creștere.
Informarea și educarea publicului este indispensabilă pentru că atunci victimele abuzurilor se vor simți un pic mai puțin judecate și un pic mai încurajate să se apere și să spună „ajunge”.
Pentru că, făcând acest lucru, în timp, vor fi mai puține victime.
Așadar, haideți să trecem la subiect și să încercăm să înțelegem de ce ne este atât de greu să plecăm sau să ne distanțăm de partenerul abuziv.
10 motive pentru care oamenii rămân în relații nesănătoase sau abuzive
1 – Tactici subtile de manipulare
2 – Tendința de a acorda beneficiul îndoielii
9 – Lipsa serviciilor de sprijin
10 – Educație și sensibilizare insuficiente
Rămânerea în relații nesănătoase sau abuzive este o problemă complexă care nu poate fi atribuită unui singur factor.
Este o combinație de factori emoționali, psihologici, sociali și economici care pot face dificilă ieșirea din aceste situații. Să vedem deci despre ce este vorba.
Primele două motive sunt preluate din cartea lui George K. Simon, “In Sheep’s Clothing: Understanding and Dealing with Manipulative People” , și au rezonat cu mine personal. Cred că ele se referă mai ales la perioada inițială a relației cu abuzatorul, când love bombing-ul începe să se diminueze. Simți ceva ciudat în aer, dar nu prea poți înțelege ce este și nu ai încredere în instinctele tale. Iată de ce.
1 – Tactici subtile de manipulare
Agresorul folosește adesea tactici subtile de manipulare. Prin urmare, abuzul nu este evident.
Instinctul tău poate încerca să te avertizeze că ceva nu este în regulă, că partenerul tău încearcă să te domine și să te controleze, iar tu, în mod inconștient, te comporți mereu defensiv, fără să înțelegi motivul real.
Nu reușești să îți validezi sentimentele tocmai pentru că nu poți vedea dovezi clare de abuz.
2 – Tendința de a acorda beneficiul îndoielii
Mulți oameni au fost crescuți sub influența unui mod de gândire care implică faptul că toți, unii mai mult și alții mai puțin, avem o problemă care ne poate face uneori „dificil” de abordat.
Astfel, în timp ce instinctele îți spun să fugi, capul îți replică și spune că poate partenerul tău este doar speriat sau are o traumă nerezolvată. Și cum cei mai mulți dintre noi nu vrem să fim etichetați ca fiind insensibili și cruzi, preferăm să nu judecăm negativ, ci mai degrabă să acordăm beneficiul îndoielii. Încercăm să evităm să ne gândim că comportamentul și intențiile partenerului nostru față de noi sunt cu adevărat răuvoitoare.
3 – Dependența afectivă
Unul dintre principalele motive pentru care oamenii rămân într-o relație abuzivă este dependența afectivă. Abuzatorii își manipulează adesea victimele să creadă că sunt lipsite de valoare sau nu sunt demne de iubit, ceea ce face ca victimei să îi fie greu să își imagineze o viață fără abuzator. Această manipulare emoțională erodează stima de sine, ceea ce face dificil pentru victimă să găsească curajul de a pleca.
Dependența afectivă poate avea mai multe cauze:
1) Căutarea validării și a acceptării
Unul dintre principalele motive ale dependenței afective în relațiile abuzive este dorința neîncetată de validare și acceptare. Abuzatorii pun adesea în aplicare un ciclu de manipulare și consolidare intermitentă, alternând între momente de bunătate și momente de cruzime. Victimele devin dependente emoțional de afecțiunea și aprobarea ocazională, creând o nevoie disperată de validare din partea agresorului, chiar și în mijlocul abuzului.
2) Teama de abandon
Abuzatorii exploatează adesea teama de abandon, amenințând victimele cu izolarea sau cu răul dacă încearcă să plece. Această teamă, adânc înrădăcinată în dependența emoțională, paralizează victimele, făcând dificilă eliberarea. Perspectiva de a rămâne singuri, combinată cu amenințările abuzatorului, amplifică dependența emoțională, prinzând oamenii în ciclul abuzului.
3) Stima de sine scăzută
Dependența emoțională merge adesea pas la pas cu o stimă de sine scăzută. Victimele, epuizate de abuzul emoțional constant, încep să se îndoiască de propria valoare și cred că merită abuzul. Manipularea abuzatorului erodează încrederea în sine, făcându-le dependente emoțional de orice aparență de afecțiune, chiar și cu prețul de a suporta abuzul.
4) Trauma bonding
Dependența emoțională în cadrul relațiilor abuzive este complicată și mai mult de fenomenul cunoscut sub numele de trauma bonding (legătura de traumă). Victimele formează o legătură emoțională puternică cu abuzatorii lor din cauza unor experiențe comune intense, inclusiv momente de bunătate în mijlocul abuzului. Această legătură emoțională complexă, bazată pe frică, bunătate și confuzie, adâncește dependența emoțională, făcând incredibil de dificilă eliberarea.
4 – Frica
Frica joacă un rol semnificativ în menținerea oamenilor prinși în capcana relațiilor abuzive. Victimele se tem de represalii, de răni fizice sau chiar de moarte dacă încearcă să plece. Agresorul poate amenința, de asemenea, că le va face rău celor dragi, forțând victima să rămână în relație de teama pentru siguranța sa și a familiei sale.
Înțelegerea diferitelor dimensiuni ale fricii este esențială pentru a înțelege de ce oamenii rămân în relații abuzive în ciuda pericolelor evidente.
1) Teama de vătămare fizică
Poate că cea mai imediată și tangibilă teamă în relațiile abuzive este amenințarea cu răul fizic. Abuzatorii se folosesc adesea de violență pentru a insufla teamă victimelor lor. Această frică devine paralizantă, făcând incredibil de dificil pentru persoane să părăsească relația, deoarece se tem de consecințele încercării de a scăpa.
2) Teama de represalii
Victimele se tem adesea de represalii din partea agresorilor lor, nu numai împotriva lor, ci și împotriva celor dragi. Teama de a face rău membrilor familiei, în special copiilor, intensifică sentimentul de neputință.
3) Teama de singurătate
Abuzatorii își izolează în mod strategic victimele de prieteni, familie și rețele de sprijin, alimentând o teamă profundă de singurătate. Victimele se tem de perspectiva de a fi complet singure, fără sprijin emoțional sau financiar. Această teamă de izolare socială creează un sentiment de dependență față de abuzator, făcând dificilă imaginarea unei vieți în afara relației abuzive.
4) Teama de instabilitate financiară
Dependența economică față de agresor generează adesea o teamă copleșitoare de instabilitate financiară. Victimele, în special cele care depind financiar de abuzator, se îngrijorează cu privire la capacitatea lor de a se întreține pe ele și pe copiii lor dacă pleacă. Această teamă de sărăcie devine un obstacol semnificativ, făcând ca perspectiva independenței să pară descurajantă și de neatins.
5) Teama de umilință publică și de rușine
Victimele se tem de judecata și de stigmatizarea asociate cu faptul că se află într-o relație abuzivă, ceea ce le determină să își interiorizeze suferința. Teama de condamnarea socială îi împiedică pe mulți indivizi să caute ajutor sau să își dezvăluie experiențele.
6) Teama de a pierde custodia copiilor
În cazul victimelor cu copii, teama de a pierde custodia le paralizează adesea acțiunile. Agresorii exploatează această teamă, amenințând că vor folosi sistemul juridic împotriva victimelor lor. Perspectiva de a fi despărțite de copii sau, mai rău, de a pierde custodia în favoarea partenerului abuziv intensifică teama și descurajează încercările de a scăpa de relație.
7) Teama de recidivă emoțională
Manipularea emoțională și gaslighting-ul practicat de abuzatori creează teama de recidivă emoțională. Victimele se tem de impactul psihologic al abandonului: anxietate, depresie și consecințele emoționale ale abuzului. Această teamă poate fi atât de copleșitoare încât oamenii pot alege să îndure abuzul, crezând că este răul cel mai mic, adesea fără să realizeze că suferă deja de anxietate și/sau depresie ca o consecință a abuzului.
Depășirea acestor temeri necesită un curaj imens, sprijin extern și o schimbare interioară profundă.
Împuternicirea victimelor de a-și recunoaște propria valoare, asigurarea unor spații sigure pentru a-și dezvălui experiențele și oferirea de resurse pentru asistență juridică și financiară sunt pași cheie pentru a demonta strânsoarea sufocantă a fricii.
5 – Dependența financiară
Multe victime depind de agresorii lor pentru sprijin financiar, ceea ce face dificilă obținerea independenței. Teama de instabilitate financiară și de sărăcie poate împiedica persoanele să părăsească relația, mai ales dacă au copii de întreținut.
Această formă de dependență poate fi la fel de îngrăditoare ca și lanțurile fizice, forțându-i pe oameni să îndure abuzul în ciuda dorinței lor de libertate și securitate.
Iată care sunt aspectele care trebuie subliniate:
1) Lipsa de resurse economice
Resursele economice limitate, adesea exacerbate de inegalitățile sociale, fac victimele să fie dependente financiar de agresorii lor. Neavând mijloacele de a se întreține pe ele și pe persoanele aflate în întreținerea lor în mod independent, victimele percep abandonul ca pe o provocare insurmontabilă. Teama de a rămâne fără adăpost, de foame și de sărăcie le menține prinse într-un ciclu de abuzuri.
2) Dificultăți în găsirea unui loc de muncă
Agresorii sabotează adesea oportunitățile de angajare ale victimelor lor, făcând dificilă obținerea sau păstrarea unui loc de muncă. Tactici precum manipularea, hărțuirea, amenințările sau controlul mijloacelor de transport împiedică victimele să lucreze în afara casei. Absența unui loc de muncă stabil agravează și mai mult dependența economică, lăsând victimele fără autonomie financiară.
3) Controlul asupra finanțelor
Abuzatorii exercită adesea un control total asupra finanțelor, limitând accesul victimelor la conturi bancare, carduri de credit și chiar la numerar. Acest control se extinde până la monitorizarea fiecărui bănuț cheltuit, creând un sentiment de neputință și dependență. Victimele sunt lăsate fără mijloacele de a scăpa sau de a obține independența, ceea ce le face vulnerabile la abuzuri continue.
4) Teama de represalii
Victimele se tem de represalii dacă încearcă să obțină independența financiară. Abuzatorii exploatează această teamă, amenințând că le vor distruge credibilitatea, că le vor sabota oportunitățile de angajare sau că le vor epuiza economiile. Teama de repercusiuni amplifică dependența financiară, ceea ce face incredibil de dificil pentru victime să se elibereze de relația abuzivă.
5) Custodia copiilor și stabilitatea financiară
În cazul victimelor cu copii, preocupările legate de custodia copiilor amplifică dependența financiară. Teama de a pierde custodia din cauza instabilității financiare sau a lipsei unui cămin stabil descurajează victimele să plece. Abuzatorii exploatează această teamă, folosindu-se de ea ca mijloc de a menține controlul și de a împiedica victimele să caute recursuri legale.
6) Izolarea și lipsa de sprijin
Abuzatorii își izolează victimele, tăind legăturile cu prietenii și familia care le-ar putea oferi sprijin. Această izolare creează o lipsă de rețele de sprijin emoțional și financiar. Victimele, lipsite de resurse externe, rămân prinse în capcana dependenței financiare, incapabile să își imagineze un viitor fără controlul financiar al abuzatorului.
6 – Izolarea
Abuzatorii își izolează adesea victimele de prieteni și familie, tăindu-le sistemele de sprijin. Atunci când o victimă este izolată din punct de vedere social, îi lipsește sprijinul emoțional și practic de care are nevoie pentru a părăsi relația. Această izolare poate crea un sentiment de neputință și poate crește dependența față de abuzator.
Izolarea limitează expunerea victimelor la perspective și opinii diferite. Abuzatorii exploatează această viziune îngustă asupra lumii, aruncând o lumină suplimentară asupra victimelor lor, denaturând realitatea și subminându-le încrederea în sine. Fără nicio validare externă a experiențelor lor, victimele pot începe să se îndoiască de percepțiile lor, internalizând versiunea abuzatorului asupra evenimentelor.
Teama de judecată și de stigmatizare
Victimele izolate se tem de judecata și de stigmatizarea din partea lumii exterioare. Ele pot crede că experiențele lor sunt unice sau rușinoase, ceea ce face ca dezvăluirea abuzului să fie o perspectivă descurajantă. Această teamă le adâncește și mai mult izolarea, împiedicându-le să caute ajutor sau să se confeseze altora.
Izolarea perpetuează un model ciclic de manipulare și abuz.
Abuzatorii izolează victimele pentru a-și consolida controlul, erodându-le și mai mult stima de sine și încrederea în sine. Pe măsură ce victimele se izolează tot mai mult, dependența lor față de agresor se intensifică, consolidând ciclul abuzului.
7 – Speranță pentru schimbare
În unele cazuri, victimele rămân în relații abuzive pentru că se agață de speranța că agresorul se va schimba. Abuzatorii își pot cere scuze, pot promite să caute ajutor sau pot da dovadă temporar de bunătate, creând un ciclu de speranță și dezamăgire. Acest ciclu poate face ca victimei să-i fie dificil să se elibereze, deoarece crede că comportamentul agresorului poate fi schimbat.
Iată care sunt aspectele care întăresc aceste convingeri.
1) Nostalgia pentru afecțiunea din trecut
Victimele relațiilor abuzive își amintesc adesea momente de afecțiune și bunătate autentică din partea partenerului lor, în special în primele etape ale relației. Aceste amintiri creează un sentiment de nostalgie care le determină pe victime să spere că partenerul iubitor de care s-au îndrăgostit va reapărea, ștergând durerea provocată de abuz. Această speranță devine o forță puternică, care întunecă judecata și ascunde realitatea dură a prezentului.
2) Promisiuni de schimbare
Abuzatorii, conștienți de speranța de schimbare a victimelor lor, pot manipula emoțiile acestora promițându-le că vor căuta ajutor, că vor urma o terapie sau că își vor schimba comportamentul. Aceste reasigurări, combinate cu expresii temporare de remușcare, reaprind speranța victimelor. Promisiunea unui viitor mai bun devine o licărire de lumină în mijlocul întunericului, încurajând victimele să suporte abuzul în așteptarea transformării agresorului.
3) Iubire și investiție emoțională
Dragostea, combinată cu investiția emoțională în relație, întărește speranța de schimbare. Victimele investesc nu numai timp și energie în relație, ci și emoții, vise și aspirații. Teama de a abandona această investiție, combinată cu speranța că lucrurile se vor îmbunătăți, creează un puternic război emoțional care face dificilă eliberarea.
4) Credința în a doua șansă
Societatea pune adesea accentul pe conceptul de a doua șansă și pe puterea de răscumpărare. Victimele, influențate de aceste convingeri, speră că agresorii lor se pot schimba, mai ales dacă li se oferă oportunitatea și sprijinul necesar. Această narațiune socială le alimentează optimismul, făcându-le să fie dispuse să îndure suferința prezentă pentru posibilitatea unui viitor armonios.
Abuzatorii manipulează cu abilitate speranța victimelor de schimbare pentru a menține controlul. Ei pot alterna episoade de abuz cu momente de bunătate, creând confuzie și false speranțe. Această manipulare adâncește investiția emoțională a victimelor, făcându-le mai greu să recunoască natura ciclică a abuzului și să rupă modelul.
6) Lipsa de conștientizare
Este posibil ca victimele să nu fie conștiente de tiparele de abuz, crezând că situația lor este unică sau că comportamentul agresorului lor se va îmbunătăți în cele din urmă. Această lipsă de înțelegere a dinamicii abuzului amplifică speranța lor de schimbare, împiedicându-le să recunoască necesitatea de a căuta ajutor și de a ieși din relație.
„Ea crede că el reprezintă securitatea. Crede că el s-ar putea schimba și ar putea fi bun cu ea. Îi este milă de el; asta o înrobește.”
Elizabeth Harrower, Turnul de veghe
8 – Stima de sine scăzută
Persoanele cu o stimă de sine scăzută pot crede că merită abuzul sau că nu pot găsi o relație mai bună. Abuzatorii exploatează adesea această vulnerabilitate, întărind imaginea de sine negativă a victimei și îngreunându-i decizia de a pleca și de a găsi o relație mai sănătoasă.
1) Percepția negativă de sine
Persoanele cu o stimă de sine scăzută tind să aibă convingeri negative despre ele însele. Ei se pot percepe ca nefiind demne de dragoste, de fericire sau cu defecte inerente. Aceste percepții negative despre sine le fac dificil să creadă că merită un tratament mai bun, prinzându-i în capcana unor relații care le întăresc stima de sine scăzută.
2) Teama de respingere și abandon
Victimele cu stimă de sine scăzută se tem adesea intens de respingere și abandon. Perspectiva de a fi singure, fără un partener violent, poate evoca o teamă paralizantă. Această teamă, înrădăcinată în lipsa de stimă de sine, face ca victimele să ezite să plece, deoarece cred că nu pot găsi o altă relație și că sunt condamnate la singurătate.
3) Toleranța față de abuz
Stima de sine scăzută îi poate determina pe indivizi să tolereze relele tratamente și abuzurile, deoarece cred că le merită. Aceștia pot crede că un comportament abuziv este o reflectare a lipsei lor de valoare. Această percepție de sine distorsionată face dificilă recunoașterea abuzului și afirmarea dreptului lor de a fi tratați cu respect și bunătate.
4) Dependența de validarea externă
Persoanele cu o stimă de sine scăzută se bazează adesea foarte mult pe validarea externă pentru a simți un sentiment de valoare de sine. Abuzatorii exploatează această dependență, alternând perioade de afecțiune cu perioade de cruzime. Momentele de bunătate devin un colac de salvare pentru victime, întărindu-le convingerea că afecțiunea abuzatorului le validează existența, chiar dacă este trecătoare și sporadică.
5) Capacitate limitată de luare a deciziilor
Stima de sine scăzută poate împiedica capacitatea unui individ de a lua decizii asertive, mai ales atunci când vine vorba de relațiile personale. Victimele pot să nu aibă încredere în propria judecată, să-și regândească alegerile sau să creadă că nu sunt demne de un tratament mai bun. Această îndoială de sine îngreunează capacitatea de a părăsi relația abuzivă.
6) Ciclul de autosabotaj
Persoanele cu stimă de sine scăzută se pot angaja în comportamente de autosabotaj, în mod conștient sau inconștient. Ele pot rămâne în relații abuzive ca o formă de autopedepsire, crezând că merită suferința. Acest ciclu de autosabotaj le perpetuează sentimentul de inutilitate, ceea ce face dificilă eliberarea de abuz.
7) Lipsa de auto-compătimire
Victimele cu o stimă de sine scăzută adesea nu au compasiune față de sine, învinovățindu-se pentru neajunsurile lor percepute. Această autocritică întărește convingerea că merită abuzul, erodându-le și mai mult stima de sine. Absența autocompătimirii face dificilă apărarea bunăstării lor și căutarea de ajutor.
9 – Lipsa serviciilor de sprijin
Accesul limitat la servicii de sprijin, cum ar fi adăposturile, consilierea, asistența juridică sau terapia, poate împiedica capacitatea unei persoane de a ieși dintr-o relație abuzivă. În lipsa unor resurse adecvate, victimele pot simți că nu au unde să se adreseze pentru ajutor.
1) Acces limitat la consiliere și terapie
Consilierea și terapia sunt esențiale pentru victimele abuzurilor, deoarece le oferă instrumentele de care au nevoie pentru a se vindeca din punct de vedere emoțional și psihologic. Cu toate acestea, accesul limitat la servicii de consiliere specializate și la prețuri accesibile poate împiedica victimele să se confrunte cu traumele suferite. Absența sprijinului terapeutic le prelungește suferința, ceea ce face dificilă depășirea cicatricilor emoționale ale abuzului.
2) Asistență juridică și de patronaj slabă
Victimele au adesea nevoie de asistență juridică pentru a face față unor probleme complexe, cum ar fi ordinele de restricție, luptele pentru custodia copiilor sau procedurile de divorț. Cu toate acestea, raritatea serviciilor de asistență juridică și de patronaj lasă multe victime fără resursele de care au nevoie pentru a se proteja pe ele și pe copiii lor. Această lipsă de sprijin îi poate descuraja pe oameni să recurgă la acțiuni în justiție, lăsându-i vulnerabili la abuzuri continue.
3) Opțiuni insuficiente de adăpost și cazare
O locuință sigură și securizată este esențială pentru persoanele care fug de relațiile violente. Opțiunile insuficiente de adăpost, în special cele adaptate la nevoile specifice ale supraviețuitorilor de abuzuri, obligă victimele să rămână cu agresorii lor din pură disperare. Lipsa unor adăposturi accesibile și a unor locuințe la prețuri accesibile le perpetuează vulnerabilitatea, împiedicându-le să scape de mediul violent.
4) Asistență financiară inadecvată
Stabilitatea economică este crucială pentru supraviețuitorii care urmăresc să își reconstruiască viața în mod independent. Cu toate acestea, programele limitate de asistență financiară și oportunitățile limitate de angajare lasă victimele să depindă financiar de agresorii lor. Lipsa resurselor financiare le limitează la o relație violentă, deoarece nu sunt în măsură să se întrețină pe ele și pe persoanele aflate în întreținerea lor fără asistență externă.
5) Lipsa grupurilor de sprijin și a resurselor comunitare
Grupurile de sprijin oferă un sentiment de comunitate, înțelegere și validare pentru supraviețuitorii abuzurilor. Cu toate acestea, raritatea acestor grupuri, în special în zonele rurale sau insuficient deservite, lasă victimele fără o rețea de sprijin. Absența resurselor comunitare exacerbează și mai mult izolarea acestora, ceea ce face dificilă găsirea de confort și responsabilizare.
6) Bariere culturale și lingvistice
Diferențele culturale și lingvistice pot acționa ca bariere semnificative pentru victimele care caută servicii de sprijin. Disponibilitatea limitată a serviciilor în anumite limbi sau adaptate la normele culturale poate înstrăina supraviețuitorii, făcându-i să fie reticenți în a solicita ajutor. Stigmatizarea culturală și lipsa de resurse sensibile din punct de vedere cultural exacerbează izolarea acestora, împiedicându-i să acceseze asistența de care au nevoie cu disperare.
10 – Educație și sensibilizare insuficiente
Lipsa de educație și de conștientizare cu privire la dinamica abuzului poate împiedica victimele să își recunoască situația ca fiind abuzivă.
Campaniile insuficiente de sensibilizare a publicului în școli, la locul de muncă și în comunități perpetuează miturile și concepțiile greșite despre violența domestică. Această lipsă de înțelegere face ca victimele să nu fie conștiente de resursele disponibile și să nu știe cum să caute ajutor.
Concluzie
După cum am văzut, există mai multe motive pentru care oamenii rămân în relații nesănătoase sau violente. Aceste motive sunt adânc înrădăcinate în factori psihologici, emoționali, sociali și economici.
Depășirea acestor provocări este dificilă.
Sunt necesare sisteme de sprijin cuprinzătoare.
Este nevoie de conștientizare, atât din partea victimelor, cât și din partea societății.
Este nevoie de educație și de eforturi sociale pentru a da victimelor posibilitatea de a rupe ciclul abuzului.
Prin promovarea unei culturi a acceptării de sine și a autocompătimirii, societățile pot permite indivizilor să își recunoască valoarea inerentă, permițându-le să scape de relațiile abuzive și să îmbrățișeze vieți definite de dragoste, respect și împlinire.
Desigur, noi, supraviețuitorii, trebuie să ne facem partea noastră.
Mai întâi trebuie să facem o muncă imensă de introspecție pentru a înțelege ce ne face să fim o pradă ușoară pentru abuzatori.
Trebuie să depunem eforturi pentru a depăși traumele suferite ca urmare a violenței psihologice, care deseori duc la tulburarea de stres posttraumatic (PTSD) sau la tulburarea complexă de stres posttraumatic (CPTSD).
Trebuie să ne vindecăm și să împărtășim experiența noastră cu alții pentru a răspândi conștientizarea și a sensibiliza oamenii cu privire la abuzul psihologic și la pericolele sale.
Îți mulțumesc că ai citit acest articol până la capăt și te las cu acest mesaj:
nu te judeca
și nu lăsa ca judecata altora să îți împiedice claritatea mentală și puterea de decizie.
Sper din tot sufletul că această postare ți-a fost de folos. Ajută-mă să răspândesc conștientizarea, împărtășind-o cu prietenii tăi și lăsându-mi un comentariu mai jos. Îți mulțumesc!
Resurse:
“In Sheep’s Clothing: Understanding and Dealing with Manipulative People” de George K. Simon
„The Verbally Abusive Relationship, Expanded Third Edition: How to recognize it and how to respond” de Patricia Evans
STAY/LEAVE DECISION-MAKING IN NON-VIOLENT AND VIOLENT DATING RELATIONSHIPS, Jennifer E. Copp, Peggy C. Giordano, Monica A. Longmore, și Wendy D. Manning
Conceptualising the separation from an abusive partner as a multifactorial, non-linear, dynamic process: A parallel with Newton’s laws of motion, Daniela Di Basilio, Fanny Guglielmucci, și Maria Livanou