Rădăcinile terorii: cum se naște frica în violența psihologică

Pentru victimele abuzului, fie el psihologic sau fizic, frica nu este doar o emoție, ci o stare de a fi permanentă. Aceasta le condiționează alegerile, le paralizează voința și le subminează însăși identitatea. Dar ce mecanisme din cadrul relației abuzive declanșează și perpetuează această teroare atât de profundă? Explorarea rădăcinilor fricii este primul pas pentru a înțelege suferința invizibilă a celor care suferă violență și pentru a construi căi de vindecare.

Geneza fricii: O împletire de strategii abuzive

Frica ce cuprinde victimele violenței psihologice este rezultatul unei arhitecturi precise a abuzului. La baza acesteia stă controlul și manipularea. Agresorul urmărește să suprime autonomia victimei, făcând-o dependentă de deciziile și voința sa. Manipularea, în diversele sale forme – minciuni sistematice, gaslighting menit să nege realitatea percepută de victimă și inducerea unor sentimente de vinovăție paralizante – generează un profund sentiment de dezorientare și incertitudine, un teren fertil pentru creșterea fricii.

Un element crucial în acest proces este izolarea. Privând victima de rețeaua sa socială și afectivă, agresorul o face mai vulnerabilă și dependentă. Pierderea sprijinului extern amplifică puterea agresorului și frica victimei de a rămâne complet singură.

Frica este, de asemenea, alimentată constant de amenințări și intimidări. Acestea se pot manifesta la nivel verbal, prin expresii care insuflă teamă, dar și prin comportamente nonverbale, precum priviri amenințătoare sau gesturi intimidante. Efectul este crearea unui mediu invadat de o teroare latentă.

Imprevizibilitatea comportamentului agresorului reprezintă un alt factor destabilizator. Oscilația între faze de calm aparent sau chiar afecțiune și izbucniri bruște de furie dezinformează și terorizează. Neștiind niciodată la ce să se aștepte, victima trăiește într-un limbo de anxietate constantă și o frică profundă de viitor.

Cum se manifestă frica la victimele violenței psihologice

Când frica devine corp și minte: reacțiile victimei. Frica indusă de violența psihologică nu este o emoție trecătoare, ci o stare pervazivă care se înscrie în corpul și în mintea victimei, manifestându-se prin:

• Anxietate: Aceasta nu este îngrijorarea normală pentru evenimente specifice, ci o stare de neliniște subtilă, dar persistentă, care invadează viața de zi cu zi. Victima se poate simți constant nervoasă, „cu nervii la limită”, iritabilă sau poate avea senzația că ceva rău este pe cale să se întâmple, chiar și în absența unei amenințări imediate. Această anxietate cronică poate face dificilă relaxarea și savurarea momentelor de liniște.
• Atacuri de panică: Sunt episoade bruște de teroare intensă care ating apogeul în câteva minute și sunt însoțite de simptome fizice alarmante precum palpitații, tahicardie, transpirație excesivă, tremurături, senzație de sufocare sau lipsă de aer, durere în piept, greață sau tulburări abdominale, amețeli, senzație de leșin, derealizare (sentimentul de a fi detașat de realitate) sau depersonalizare (sentimentul de a fi detașat de propriul corp), frica de a pierde controlul sau de a muri. Aceste atacuri pot fi declanșate de amintiri specifice sau situații legate de abuz, dar uneori par să apară în mod neașteptat, sporind și mai mult frica unui nou episod.
• Tulburări de somn: Frica și anxietatea interferează semnificativ cu capacitatea de a se odihni. Acest lucru se poate manifesta ca insomnie, adică dificultăți de adormire sau de menținere a somnului, somn întrerupt de treziri nocturne frecvente, sau vise chinuitoare și coșmaruri care adesea reproduc dinamici abuzive sau generează senzații de pericol și impotență. Privarea de somn agravează și mai mult simptomele emoționale și cognitive.
• Tulburări alimentare: Relația cu mâncarea poate deveni disfuncțională ca mecanism de adaptare. Unele victime pot experimenta o pierdere semnificativă a apetitului și o scădere în greutate, în timp ce altele pot recurge la alimentația compulsivă ca formă de confort emoțional, ducând la o creștere în greutate și la sentimente de vinovăție legate de mâncare. Aceste tulburări reflectă un disconfort emoțional profund și o pierdere a controlului asupra propriei vieți.
• Dificultăți cognitive: Frica și stresul cronic au un impact negativ asupra funcțiilor cognitive. Victima poate manifesta probleme în menținerea concentrării asupra unor sarcini chiar și simple, poate avea dificultăți în a urmări conversațiile sau în a se concentra asupra muncii sau studiului. Pot apărea și dificultăți de memorie, cu goluri de memorie sau dificultăți în a-și aminti evenimente recente, ceea ce poate crește sentimentul de confuzie și frustrare.
• Izolare: Ca mecanism de apărare, victima poate adopta evitarea contactelor sociale. Acest lucru poate proveni din frica de judecata celorlalți, din rușinea legată de situația pe care o trăiește, din dificultatea de a-și explica starea de rău sau din teama că abuzatorul ar putea reacționa negativ la interacțiunile sociale. Izolarea, deși percepută inițial ca o protecție, privează victima de surse importante de sprijin și poate exacerba singurătatea și depresia.
• Stimă de sine scăzută: Abuzul psihologic subminează constant sentimentul de valoare al victimei, ducând la dezvoltarea unei percepții negative despre sine și despre propriile capacități. Se simte nedemnă de iubire și respect, se îndoiește de propriile decizii și se percepe ca fiind fundamental „greșită”. Această stimă de sine scăzută face mai dificilă decizia de a se îndepărta de abuzator și de a-și reconstrui viața.
• Sentiment de vinovăție: Adesea, abuzatorul manipulează victima, făcând-o să se simtă irațional responsabilă pentru propriile acțiuni violente. Victima poate internaliza aceste acuzații, convingându-se că a „provocat” abuzul sau că merită tratamentul primit. Acest sentiment de vinovăție paralizant împiedică victima să-și recunoască inocența și să caute ajutor extern.
• Hipervigilență: Amenințarea constantă, reală sau percepută, o determină pe victimă să trăiască într-o stare de alertă permanentă. Este ca și cum simțurile ei ar fi amplificate continuu, scanând mediul înconjurător și analizând fiecare mic semnal, gest sau ton al vocii în căutarea unor potențiale pericole. Această stare de tensiune cronică este epuizantă atât la nivel fizic, cât și mental și împiedică victima să se relaxeze și să se simtă în siguranță chiar și în contexte aparent neutre.

Influența fricii asupra bunăstării psihofizice și calității vieții

Amprenta durabilă a fricii: efecte în lanț asupra bunăstării și vieții. Frica experimentată din cauza violenței psihologice nu este o emoție tranzitorie, ci lasă o amprentă durabilă asupra bunăstării psihofizice și calității vieții victimei, declanșând o serie de consecințe în lanț care se manifestă prin:

• Tulburări psihologice pe termen lung:
  • Depresie cronică: Expunerea prelungită la frică și stres poate altera neurochimia creierului, ducând la o depresie care nu se rezolvă ușor. Această condiție poate influența profund starea de spirit, energia, somnul, apetitul și capacitatea de a simți plăcere, îngreunând abordarea vieții cotidiene și recuperarea după violența suferită.
  • Tulburare de stres post-traumatic (CPTSD) persistentă: Traumatismele repetate pot lăsa cicatrici adânci în memoria emoțională. PTSD se poate manifesta chiar și ani după încheierea abuzului, cu flashback-uri vii și chinuitoare, coșmaruri recurente, o hiperactivare a sistemului nervos (hipervigilență, ușurință la tresărire) și o evitare a persoanelor, locurilor sau activităților care amintesc de traumă. Această tulburare poate limita grav capacitatea victimei de a duce o viață normală și sigură.
  • Tulburare de anxietate generalizată invalidantă: Frica cronică poate evolua într-o tulburare de anxietate generalizată, caracterizată prin preocupări excesive și incontrolabile privind o gamă largă de evenimente și situații. Această anxietate persistentă poate duce la simptome fizice precum tensiune musculară, oboseală și dificultăți de concentrare, limitând capacitatea victimei de a desfășura activitățile cotidiene și de a se bucura de viață.
• Somatizări fizice recurente:
  • Dureri de cap tensionale: Tensiunea musculară cronică, adesea cauzată de anxietate și stres, se poate manifesta sub formă de dureri de cap frecvente și persistente, care pot deveni invalidante și pot înrăutăți și mai mult bunăstarea generală.
  • Tulburări gastrointestinale funcționale: Stresul emoțional are un impact direct asupra sistemului digestiv. Victima poate suferi de simptome precum dureri abdominale, balonare, greață, diaree sau constipație, fără o cauză medicală organică evidentă. Aceste tulburări pot fi cronice și se pot agrava în perioade de stres emoțional mai intens.
  • Dureri cronice fără cauză medicală aparentă: Frica și stresul prelungit pot sensibiliza sistemul nervos, ducând la percepția de durere cronică în diverse părți ale corpului (spate, gât, articulații) chiar și în absența unor leziuni fizice. Această durere persistentă poate limita mobilitatea, interfera cu somnul și înrăutăți calitatea vieții.

• Compromiterea relațiilor interpersonale:
  • Dificultatea de a avea încredere și de a se deschide emoțional: Experiența abuzului subminează încrederea în ceilalți și face dificilă stabilirea de legături autentice și intime pentru victimă. Frica de a fi rănită, manipulată sau controlată din nou poate duce la închidere emoțională și dificultăți în exprimarea propriilor nevoi și sentimente.
  • Frica de respingere și de trădare: Victima poate dezvolta o frică puternică de a fi respinsă sau trădată, bazată pe dinamica relațională abuzivă. Această frică poate duce la comportamente de evitare în relații sau la o dependență afectivă nesănătoasă, în încercarea de a controla sau preveni abandonul.

• Impact negativ asupra sferei profesionale:
  • Dificultăți de concentrare și lipsă de motivație: Frica și anxietatea pot face extrem de dificilă concentrarea asupra sarcinilor de la locul de muncă și menținerea motivației. Mintea poate fi constant distrasă de gânduri intruzive sau preocupări, compromițând productivitatea și calitatea muncii.
  • Anxietate de performanță și scăderea performanței: Frica de a eșua, de a fi judecată sau de a nu fi la înălțime poate genera o anxietate puternică legată de performanță, ceea ce, paradoxal, poate duce la greșeli și la o scădere efectivă a performanței profesionale, cu consecințe negative asupra carierei și stimei de sine profesionale.

• Consecințele izolării sociale:
  • Privarea de suport social crucial: Izolarea privează victima de o rețea de suport social care ar putea oferi confort, înțelegere și ajutor practic. Această izolare poate face mai dificilă abordarea consecințelor abuzului și inițierea unui proces de vindecare.
  • Creșterea sentimentului de singurătate și deconectare: Lipsa interacțiunilor sociale semnificative poate duce la un sentiment profund de singurătate și deconectare de ceilalți, agravând simptomele de depresie și anxietate și făcând mai dificilă reconstruirea unei vieți sociale împlinitoare.

Spargerea tăcerii, construirea siguranței: rolul unui mediu de sprijin

Violența psihologică prosperă în tăcere și izolare. Crearea unui mediu de sprijin sigur și lipsit de judecăți nu este doar un act de umanitate, ci o responsabilitate colectivă pentru a rupe acest ciclu distructiv și a oferi victimelor o șansă reală de vindecare.

Începem cu recunoașterea și validarea. Trebuie să ne educăm pe noi înșine și pe ceilalți cu privire la realitatea și gravitatea violenței psihologice, învățând să credem și să înțelegem experiențele victimelor. Recunoașterea noastră este un act puternic de justiție.

Practicăm ascultarea empatică. Să ne străduim să ascultăm victimele cu inima deschisă, fără prejudecăți sau graba de a da sfaturi. Sprijinul nostru emoțional poate face o diferență enormă în parcursul lor de vindecare.

Este crucial să fim informați despre informațiile și resursele disponibile în teritoriul nostru și să le răspândim. Cunoașterea centrelor antiviolență și a profesioniștilor specializați ne permite să îndrumăm victimele către un ajutor concret și calificat.

Să învățăm să respectăm timpii victimelor. Să evităm să le presăm sau să le judecăm deciziile. Rolul nostru este de a oferi un sprijin necondiționat, respectând parcursul lor individual.

În cele din urmă, să ne angajăm să asigurăm protecția victimelor. Acest lucru poate însemna să le ajutăm să elaboreze un plan de siguranță, să raportăm situațiile de pericol autorităților competente și să creăm comunități în care violența nu este tolerată și victimele se simt în siguranță.

Nu ești singură/singur

Dacă tu sau cineva pe care îl cunoști trăiește o situație de violență psihologică, nu rămâne în tăcere. Există resurse și oameni gata să te ajute. Numărul național antiviolență 1522 este activ 24 de ore din 24, 7 zile din 7. Centrele antiviolență și psihologii specializați în traume și violență domestică pot oferi sprijin și consiliere.

Frica la victimele violenței psihologice este un ecou tăcut al unui abuz care macină sufletul. Imaginea terorii constante, a anxietății paralizante, a pierderii încrederii în sine și în ceilalți ne împinge către o empatie mai mare și un angajament mai profund. Crearea de spații sigure, unde judecata nu are loc și sprijinul este necondiționat, este un act de profundă umanitate. Să ne amintim că în spatele fiecărei tăceri s-ar putea ascunde o poveste de frică, iar ascultarea și înțelegerea noastră pot fi primul pas către eliberare.

Risorse:

Rete Nazionale Antiviolenza a sostegno delle donne vittime di violenza (Italia)

1522 – Numero Antiviolenza e Antistalking (Italia)

Intimate Partner Violence Fear-11 Scale: An Item Response Analysis, Tami P Sullivan, Danielle Chiaramonte, D Angus Clark, Suzanne Swan

Fear and Distress: How Can We Measure the Impact of Technology-Facilitated Abuse in Relationships?